tag:blogger.com,1999:blog-65551071857087239292024-03-19T04:09:36.806-07:00Aeronave militare si civileUnknownnoreply@blogger.comBlogger11125tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-18702655668082273312020-04-02T10:43:00.001-07:002020-04-02T10:43:42.667-07:00Grumman F-14 Tomcat <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dzG11tx0yA8BcYg-JkyuqegDvHWIJwwgjintKrAi7GdeDePbw_JFH7yPWHwkLRlx3LvDh70rQAWFiJv9Ke9XA' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-82216263298200024172014-04-27T04:09:00.001-07:002014-04-27T04:30:34.036-07:00Războiul din Vietnam<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgz3AApaRDkYGRA3b7kImfy79K8EnkT9rH1IFFyUwkxi17Q3Q7bmWs1Vf9Bo9FJyX3y2tCP9kUnPrRDJERYBbQxCw-fVQf7ir9TZYQrrLDPd_d83vm4IZcmP3K9dLHvh1C8nhi-5_2TMLc/s1600/A-7_13.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgz3AApaRDkYGRA3b7kImfy79K8EnkT9rH1IFFyUwkxi17Q3Q7bmWs1Vf9Bo9FJyX3y2tCP9kUnPrRDJERYBbQxCw-fVQf7ir9TZYQrrLDPd_d83vm4IZcmP3K9dLHvh1C8nhi-5_2TMLc/s1600/A-7_13.jpg" height="260" width="400" /></a></div>
<br />
<b>A fost cel mai lung război la care a participat America. Forţa armată a celei mai mari puteri din lume a fost aruncată în luptă împotriva unui inamic şiret şi invizibil. Deşi a folosit ultima tehnologie disponibilă, puterea aeriană fiind principala diferenţă dintre cele două tabere, militarii americani nu au reuşit niciodată să domine forţele comuniştilor vietnamezi. </b><br />
<b><br /></b>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dwlZeKIrLqzWFRCUyUi8mtQcw_1x1UvWhLMb7j2Ef6Blqncc0dmqCtXWMnJD_3ByS89BIaENw3pm9u3sFkqag' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<b><br /></b>
<b> </b>Vietnamul a devenit un nisip mişcător pentru America; cu cât se agitau mai mult americanii cu atât se afundau mai tare. Statele Unite au început acest război uitând , sau alegând să ignore toate lecţiile pe care le-au primit francezii în cei 8 anii de lupte cu comuniştii Viet Minh.<br />
Sub preşedintele Kennedy, prezenţa militară americană în Vietnam a crescut rapid. Pentru soldaţii profesionişti, marinarii şi aviatorii chemaţi să ducă lupte a existat o frustrare continuă.<br />
Nu au existat obiective definite pentru implicarea americană. Regulile de angajare în luptă au restricţionat masiv operaţiunile. Ordinele veneau direct de la liderii politici de la Washington., ele având întâietate în faţa prerogativelor normale ale unui comandant aflat pe câmpul de luptă. Fără obiective şi fără nicio masură de a progresa spre un obiectiv, războiul a degenerat într-un conflict al cărui singur scop era acela de a produce statistici favorabile eficiente financiar: au fost distruse atâtea camioane şi poduri, au fost omorâţi atâţia luptători comunişti de gherilă.<br />
Experieţa câştigată de piloţii americani care au luptat în Vietnam a stat la baza tacticilor de luptă din prezent. Vietnamul a însemnat prima utilizare la scară mare a armamentului ghidat de mare precizie pentru atacul ţintelor de la mare distanţă. Tacticile fundamentale ale suprimării defensive, folosirea atât a războiului electronic şi a rachetelr anti-radar au fost dezvoltate tot în Vietnam. Raportul scăzut al aparatelor doborâte versus pierderile suferite obţinut de avioanele de vânătoare americane în luptele aeriene cu MIG-urile nord-vietnameze a dus la îmbunătăţirea tehnologiei rachetelor şi la formarea unităţilor dedicate, cum ar fi escadrilele "Top Gun" şi "agresor" pentru învăţarea principiilor de bază ale manevrelor în luptele aeriene.<br />
Dar războiul din Vietnam a fost caracterizat în primul rând prin ampluarea şi frecvenţa bombardamentelor făcute la întâmplare. Peste 6,3 milioane de bombe au căzut peste Vietnam şi statele vecine Laos şi Cambodgia, începând cu anul 1964 până la începutul lui 1973. Numai o treime din acestă cantitate a ajutat la înfrângerea celui de-al Treilea Reich şi a Imperiului Japoinez în cel de-al Doilea Război Mondial.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF0uImWUhR7dTMLW7Fim_NgN2bQGv8Ic09MEztG5Ita9EqpRhCbT8rZPtXbkcPQ721Gs_auf46c8vnDmBdgqgDm2ixgZTv3p4es8ULuc8VnZ1QyTUwRkQD7BwZTalZl3hJRARV7xTm_vQ/s1600/Afghanistan_-_Helicopters_in_South_Vietnam_in_1971.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF0uImWUhR7dTMLW7Fim_NgN2bQGv8Ic09MEztG5Ita9EqpRhCbT8rZPtXbkcPQ721Gs_auf46c8vnDmBdgqgDm2ixgZTv3p4es8ULuc8VnZ1QyTUwRkQD7BwZTalZl3hJRARV7xTm_vQ/s1600/Afghanistan_-_Helicopters_in_South_Vietnam_in_1971.jpg" height="158" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: xx-small;"><b>Întregul potenţial al elicopterului a fost descoperit<br />de armata americană în Vietnam.Misiunile cheie<br />erau cele de asalt aerian, debarcare rapidă de trupe<br />sub protecţia focului de mitraliere, transport şi <br />evacuare militară.</b></span></td></tr>
</tbody></table>
Şi în afară de asta, pentru toate atacurile aeriene masive şi bombardamente ofensive continue, războiul aerian nu a fost niciodată desfăşurat aşa cum doreau piloţii. Un oficial superior american a declarat mai târziu "Modul în care se desfăşurau atacurile nu aveau nicio importanţă. Practic nu realizau nimic. nici nu merită efortul". Un adevăr despre războiul din Vietnam care nu a fost niciodataă recunoscut sau înţeles în întregime a fost acelă că o ideologie nu poate fi distrusă ucigându-i simpatizanţii.<br />
Vietnamul a fost perceput ca un râzboi de uzură dar Statele Unite ale Americii au obţinut numai un impas. Din toate punctele de vedere, Statele Unite au ieşit din conflict mult mai rău decât au intrat şi aceasta este una dintre definiţiile înfrângerii. Implicarea Americii în Vietnam a fost o lecţie crudă despre un nrăzboi greşit dus într-un loc greşit şi la un moment prost ales.<br />
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-950282784000634152013-10-03T03:52:00.002-07:002013-10-03T04:00:30.250-07:00Bătălia de la Dien Bien Phu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHw_tweMTbrZWfs6i0v5kWENWBYA0B3dJ88uNv_5j1DsC6DLQw7t7eGLZZkl0LSsgYuE9RtAcejTV0KAC2JiiMq49d7cgPMWRdgTZCIDF3BRBZx-MF66iQaS7Rn_cp-YHkuXxTlpK9kEM/s1600/B-26+franceses.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHw_tweMTbrZWfs6i0v5kWENWBYA0B3dJ88uNv_5j1DsC6DLQw7t7eGLZZkl0LSsgYuE9RtAcejTV0KAC2JiiMq49d7cgPMWRdgTZCIDF3BRBZx-MF66iQaS7Rn_cp-YHkuXxTlpK9kEM/s400/B-26+franceses.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<b>Gândită iniţial ca un plan care să reprezinte o lovitură decisivă împotriva gherilelor Viet Minh,bătălia de la Dien Bien Phu a avut ca rezultat înfrângerea catastrofală a Franţei, care a pierdut în cele 1. 019 de misiuni peste 2000 de soldaţi, dar şi 48 de avioane. Liderii armatei franceze nu au fost capabili să aprecieze puterea şi determinarea opoziţiei vietnameze.</b><br />
<div style="margin-bottom: 0.5em; margin-top: 0.4em;">
Bătălia de la Điện Bien Phu a fost o confruntare din Primul Război din Indochina dintre Corpul Expediționar Francez din Orientul Îndepărtat și forțele vietnameze comuniste-naționaliste. Ocupat de francezi în noiembrie 1953, acest orăşel mărunt și zona din jurul lui în anul următor a devenit teatrul unui din cele mai violente bătălii dintre corpul expediționar francez compus din diverse unități franceze, trupe coloniale și autohtone sub comanda colonelului de Castries (înaintat la gradul de general în timpul bătăliei) și trupele vietnameze (Việt Minh) comandați de generalul Giáp.<br />
Lupta a avut loc în perioada martie-mai 1954 și a culminat cu o înfrângerea zdrobitoare a forțelor franceze, înfrângere care a grăbit și a influențat negocierile viitoare de la Geneva cu privire la Indochina, acordurile fiind semnate în iulie 1954, care a instaurat împărțirea Vietnamului de-a lungul paralelei 17</div>
<b> </b> Franţa şi trupele Viet Minh duceau un război indecis în Vietnam încă din 1947. Dominând complet cerul în faţa unei opoziţii Vit Minh inexistente, forţele franceze au fost totuşi capabile să oprească fluxul aprovizionării cu armament care ajungea la gherilele vietnameze. Mare parte din populaţia vietnameză privea lupta lor ca pe un război de independenţă faţă de opresiunea Franţei şi erau efectiv uniţi împotriva francezilor.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrRUwg7HzV39VZmEhuErdz4klg3TG8JgPaXqlGevJdyaj4YxOoFY7AfiuYwTUPpHIlGundK1owUL-BLfsOnRaObV34Bik8HTCRQzoAH32m4hyphenhyphenc6fiCrv1c-sig_x8_Hw7DP6FVI4ZV4A4/s1600/paratroopdrop.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><br /></a> Până în 1953, războiul ajunsese într-o fază critică. Angajând un număr mare de avioane şi trupe, populaţia franceză făcea acum apel la un sfârşit decisiv al conflictului. În ţară mulţi nu erau conştienţi de condiţiile în care se desfăşurau luptele, iar generalii şi figurile politice de la Paris încă se complăceau în succesul celui de-al Doilea Război Mondial. Determinarea trupelor Viet Minh a făcut ca anul 1953 să fie unul de neuitat pentru nou- numitul comandant francez al trupelor, generalul Henri Navarre.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrRUwg7HzV39VZmEhuErdz4klg3TG8JgPaXqlGevJdyaj4YxOoFY7AfiuYwTUPpHIlGundK1owUL-BLfsOnRaObV34Bik8HTCRQzoAH32m4hyphenhyphenc6fiCrv1c-sig_x8_Hw7DP6FVI4ZV4A4/s1600/paratroopdrop.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrRUwg7HzV39VZmEhuErdz4klg3TG8JgPaXqlGevJdyaj4YxOoFY7AfiuYwTUPpHIlGundK1owUL-BLfsOnRaObV34Bik8HTCRQzoAH32m4hyphenhyphenc6fiCrv1c-sig_x8_Hw7DP6FVI4ZV4A4/s400/paratroopdrop.jpg" width="243" /></a> Cum cea mai mare parte a luptelor se desfăşurau în Tonkinul de Vest şi în nord-estul Laosului, noul comandant francez a venit cu un concept tactic pentru a înfrânge Viet Minh. Trebuiau înfiinţate garnizoane izolate în teritoriul inamic şi acestea urmau a fi aprovizionate din aer. Teoria din spatele acestor poziţii era aceea că respectivele garnizoane s-ar fi dovedit mult prea tentante pentru trupele Viet Minh. Acestea s-ar fi angajat în luptă, fapt care ar fi dus la o bătălie decisivă în care superioritatea echipamentului şi a puterii de foc a francezilor ar fi prevalat. Succesele anterioare au confirmat tactica şi au netezit drumul pentru înfiinţarea unei mari garnizoane lângă satul Dien Bien Phu, aproape de graniţa dintre Vietnamul de Nord şi Laos.<br />
Cum decizia a fost luată în mai 1953, în primă fază trebuia ocupat cu succes satul Dien Bien Phu, iar apoi trebuia stabilit ca un "cap de pod aerian". În ciuda opoziţiei puternice din interiorul armatei franceze, generalul Navarre l-a numit pe generalul de divizie Rene Cognz şef responsabil cu controlul operaţiunilor. Timp de 4 zile, începând cu 20 noiembrie 1953, cinci batalioane de paraşutişti, lansate din avioanele Douglas C-47 Skytrain, au început să sape sistemul de apărare în faţa opoziţiei puternice din partea inamicului. În acel moment se părea că Operaţiunea Castor, aşa cum a fost denumită, avea să dobândească un succes răsunător.<br />
Având ordinul să păstreze poziţia de la Dien Bien Phu şi să o transforme într-o fortăreaţă "despre care nici măcar să nu se gândească că ar putea fi părăsită", După ce a fost stabilită baza, urmau să fie înfiinţate patrule ofensive care aveau ca scop păstrarea legăturilor cu alte fortăreţe franceze din Laos. În următoarele săptămâni, 10 814 soldaţi au fost paraşutaţi în interiorul garnizoanei. Printre unităţi erau trupe de infanterie din Thailanda şi puşcaşi (tiraliori) algerieni şi marocani, alături de patru batalioane foarte experimentate din Legiunea Străină.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0TQreSGSCxFhezJ5hc61rLJCPvugQy7Q28O05GKYengt4ETadyEw6ZoQwjXNeAKu5OissCrKfE-SPLxAxJiVcwGLpKyjEPE2iMOWDwmMfnl8EVoqFgpSrVgtqC0yeVNdoOYfnZhmaWV8/s1600/NVN-54-59-R04.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0TQreSGSCxFhezJ5hc61rLJCPvugQy7Q28O05GKYengt4ETadyEw6ZoQwjXNeAKu5OissCrKfE-SPLxAxJiVcwGLpKyjEPE2iMOWDwmMfnl8EVoqFgpSrVgtqC0yeVNdoOYfnZhmaWV8/s320/NVN-54-59-R04.jpg" width="314" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b>Avioanele PB4Y-2 Privateer operate de Marina Franceză<br />au fost capabile să lovească ţintele Viet Minh<br />de pe tot teritoriul Vietnamului.</b></td></tr>
</tbody></table>
<b><br /></b>
<b>Atacul surpriză </b><br />
Spre deplina surpriză a colonelului Castries, pista de aterizare vitală de lângă sat a fost supusă imediat focului tunurilor vietnameze de calibru 105 mm, iar barajul artileriei a crescut pe masură ce săptămânile treceau.<br />
Necunoscut la acel moment trupelor franceze, generalul Vo Nguyen Giap, care mai târziu va dezvolta tactici similare şi în potriva americanilor, alcătuia deja o forţă armată mult mai mare decât şi-ar fi putut imagina francezii. Până în martie 1954, se aflau pe poziţii trei divizii Viet Minh de infanterie, formate din 28 de batalioane (50 000 de oameni), ele fiind sprijinite de artileria de calibru 105 mm, mortiere grele şi puşti fără recul despre care francezii nu ştiau că se aflau în posesia soldaţilor Viet Minh de la Dien Bien Phu.<br />
Cu fiecare zi care trecea, soseau pe front şi arme antiaeriene de toate calibrele, iar până la jumătatea lunii aprilie, piloţii civili americani şi francezi care zburau pe avioanele Fairchild C-119 care lansau pachete pentru aprovizionare ajunseseră să refuze să mai survoleze zona pe care o denumeau acum "căldarea"<br />
Pe 13 martie, trupele franceze au fost supuse unui tir foarte precis şi intens, care le-a distrus cazematele, şanţurile de apărare şi au aruncat în aer toate avioanele de la sol, cu excepţia a trei F&F Bearcat. Acestea au decolat de urgenţă şi au fost trimise la Hanoi din cauza distrugerii aproape totale a pistei de decolare. După terminarea barajului de artilerie a urmat o asuccesiune de asalturi de infanterie 'în valuri" împotriva a 8 avanposturi de pe perimetrul garnizoanei de la Dien Bien Phu. Vietnamezii au desfăşurat aceste atacuri fără a ţine cont de pierderile suferite. În următoarele săptămâni, încercuirea de către trupele Vit Minh a francezilor de la Dien Bien Phu a crescut din ce în ce mai mult. Singura cale prin care se putea sprijini garnizoana francezaă izolată era cea a aerului.<br />
Întrucăt avioanele de vânătoare ale Forţelor Aeriene Franceze le lipseau autonomia de zbor , Forţele Aeriene ale Marinei Franceze, au fost însărcinate cu sprijinul trupelor franceze beligerante. Avioanele Consolidated PB4Y -2 Privateer au fost retrase din misiunile lor de patrulare şi recunoaştere maritimă şi au început să fie folosite ca bombardiere cu rază lungă de acţiune . Aparatele AU-1 Corsair livrate de americani, o variantă de atac special proiectată a unui avion de vânătoare din cel de-al Doilea Război Mondial, au fost operate de către Flotila 14F . Sub direcţionarea forţelor terestre, avioanele AU-1 au desfăşurat nenumărate atacuri împotriva poziţiilor artileriei Viet Minh.<br />
<b>Capitularea francezilor </b><br />
Sfârţitul bătăliei a venit pe 7 mai 1953, când Giap a lansat un ataccu rachte şi un baraj de artilerie. Cum nu mai avea apţi de luptă decât 1.000 de soldaţi din trupele sale. Castries i.-a spus lui Giap că oamenii săi vor înceta focul la ora 17:30.<br />
Giap a permis ca 900 dintre soldaţii francezi grav răniţi să fie luaţi pe calea aerului, dar restul de aproximativ 9.000 de oameni au mers în captivitate, un chin din care au mai scăpat numai 3.000.<br />
Dien Bien Phu s-a dovedit a fi punctul de cotitură al implicării Franţei în Indochina. Trupele franceze au înregistrat 2.293 de morţi şi 5,134 de răniţi, dar de fapt cel mai umilitor lucru pentru Franţa a fost capturarea a 11.000 de soldaţi. Fără să poată face faţă acestor pierderi, Franţa a negociat un tratat de pace care a dus la retragerea din 1954.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-2256261416444476062013-05-26T09:45:00.000-07:002013-05-26T09:47:56.733-07:00Muniţii ghidate prin satelit JDAM<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGcU5DFNNrHWo6wyNhicsDztpQEMCXm5XfngDA3bMZ-6iqkKVoTGq7adrhwvo2dzbbWd_48w7y6841sGzfLXJXGYqJlxDqbJauaIwPTK5MrmIC3uXLynOhUC6jQgZpQXcOzMwBmsTMuRM/s1600/desc%C4%83rcare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="312" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGcU5DFNNrHWo6wyNhicsDztpQEMCXm5XfngDA3bMZ-6iqkKVoTGq7adrhwvo2dzbbWd_48w7y6841sGzfLXJXGYqJlxDqbJauaIwPTK5MrmIC3uXLynOhUC6jQgZpQXcOzMwBmsTMuRM/s400/desc%C4%83rcare.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<b>Dezvoltată în cadrul programului GATS/GAM la începutul anilor 1990, familia de armament JDAM(Joint Direct Attack Munition) este în prezent cel mai important grup de arme disponibil în ţările din Occident. Ea asigură costuri reduse şi o capacitate de lovire precisă crescută pentru o gamă mare de aparate de zbor.</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dx9G6-YsHT55fJQE4YHNLrIGM07wSgnyYvH-hascfxFBGAP5H6cWcvgy8HMjPdgMcHgNK0h83qENOL3P-z3vA' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
Când America a condus coaliţia militară care a alungat forţele armate irakiene ce ocupaseră Kuweitul în 1991, majoritatea aparatelor care a efectuat "lovituri"-bombardiere şi avioane de vânătoare care transportă bombe- folosea bombe tradiţionale fără ghidaj şi cu cădere liberă care erau din timpul războaielor din Coreea şi Vietnam.<br />
Un număr mic de aparate a transportat bombe cu chidare prin laser Paveway care aveau un kit modular format dintr-un sistem de detecţie, derive de ghidare şi derive extensibile (pentru a creşte distanţa de plutire a bombei)ataşate de corpul bombei obişnuite. Kitul Paveway, prima generaţie fiind dezvoltată de la sfârşitul războiului don Vietnam, a transformat aceste bombe "inteligente" foarte precise cu costuri foarte mici. Cu toate acestea, punctul slab al acestora a fost foarte clar: erau necesare condiţii meteo bune pentru a putea fi detectată şi marcată ţinta cu laser. Condiţiile meteo din Irak combinate cu fumul gros de la instalaţiile petroliere incendiate au făcut ca dese ori tintele să nu fie vizibile sau ca energia fasciculului laser de care sistemul de detectare avea nevoie pentru ca bomba să lovească cu precizie să fie disipată. Până la sfârşitul războiului, deşi experienţa cu bombele ghidate prin laser a avut rezultate pozitive, condiţiile meteorologice au zădărnicit eforturile Coaliţiei de a lovi anumite ţinte.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUdU3Npx0x2ToCm2vLHbC9xpWXfM4b7_rP5fSWNH3uo78iFo58SIJoOZRtUJXa4h_ny-Z7XQ_3a1XQVnROF8e7EZLEpIN3oPgirzMPRMDaIqObAtbDHPULvUJ-QvKnts3IJXAxeNUaKvc/s1600/images+(3).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="313" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUdU3Npx0x2ToCm2vLHbC9xpWXfM4b7_rP5fSWNH3uo78iFo58SIJoOZRtUJXa4h_ny-Z7XQ_3a1XQVnROF8e7EZLEpIN3oPgirzMPRMDaIqObAtbDHPULvUJ-QvKnts3IJXAxeNUaKvc/s400/images+(3).jpg" width="400" /></a></div>
<span style="color: red; font-size: x-small;">Una din zece rachte JDAM se defectează. O tactică folosită frcvent</span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> este de a trimite două rachete JDAM către aceeaşi ţintă. Dacă ambele</span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> funcţioneză, efectul distructiv este amplificat, lucru care este folositor </span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> în cazul ţintelor subterane</span>.<br />
Astfel că, 1992, Statele Unite au început programul de dezvoltare a "muniţiei ghidate pentru condiţii meteo dificile" care a avut ca rezultat apariţia în 1977 a Joint Direct Attack Nunition (JDAM).<br />
JDAM foloseşte sateliţii pentru a indica cu precizie poziţia sa, cu un sistem inerţial de navigaţie (INS) ca rezervă care nu este afectat de condiţiile meteorologice. Ca şi în cazul Paveway, JDAM nu este un sistem de armament de sine stătător, ci mai degrabă o modernizare modulară pentru bombele fără ghidaj. De asemenea, ca şi bombele ghidate prin laser, kitturile JDAM sunt montate la baza aeriană de cître personalul însărcinat cu întreţinerea armamentului, lucru care le face uşor de stocat şi transportat.<br />
JDAM este format dintr-o coadă care are integrate suprafeţele de control a aerodinamicii, cu un chit de stabilizare care este prins de secţiunea mediană a bombei şi un sistem de ghidare inerţială combinată şi o unitate de control a sistemului GPS de ghidare, ambele adăpostite în coadă. Kit-ul poate fi montat pe bombele obişnuite Mk 82 de 227 Kg, dând naştere modelului GBU-38, până la bomba Mk 84de 907 Kg pentru a deveni GBU-31.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5CqdWoig7TzWZNnyNzPOpDWbHapcnslLtHMzIDf_7k1z-pvXoMb2DkofpzXKpSIrRIqouHyE4yvLFV2rvam7WNByBcel7hyW95mScHc6VNMfjTjUttPSxKLCAF5hP39u__i82oFWVk0c/s1600/ORD_JDAM_Mk84s_from_F-15E_lg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5CqdWoig7TzWZNnyNzPOpDWbHapcnslLtHMzIDf_7k1z-pvXoMb2DkofpzXKpSIrRIqouHyE4yvLFV2rvam7WNByBcel7hyW95mScHc6VNMfjTjUttPSxKLCAF5hP39u__i82oFWVk0c/s400/ORD_JDAM_Mk84s_from_F-15E_lg.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="color: red; font-size: x-small;">Acest F-16 efectuează un bombardament de testare cu patruGBU-31 </span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> Fiecare bombă poate primi propia ţintă astfel că se reduce marimea</span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> forţei de atac necesară distrugerii unor anumite seturi de obiective.</span><br />
<br />
<b>Cum funcţionează JDAM</b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXL6ZEhSi83aGU3iwBi2xw6-YInaU8knKsjeIx3sNSPm4b8ki81zbeD9p9BVdsWo0n2A-_bw1kU_o2X-qENb1CsF9LawMR0lYhFlgmWlk4jTSPjfWyILxLBDwhDSlKY34ZBD5dtPShZTg/s1600/8133a5b4-e51f-4b21-994e-39b41a76e34f+navstar.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXL6ZEhSi83aGU3iwBi2xw6-YInaU8knKsjeIx3sNSPm4b8ki81zbeD9p9BVdsWo0n2A-_bw1kU_o2X-qENb1CsF9LawMR0lYhFlgmWlk4jTSPjfWyILxLBDwhDSlKY34ZBD5dtPShZTg/s1600/8133a5b4-e51f-4b21-994e-39b41a76e34f+navstar.jpg" /></a></b></div>
<br />
<b>1 GPS</b><br />
Sistemul global de poziţionare (GPS) NAVSTAR este o formaţie de 24 de sateliţi care transmit semnale de microunde. Un receptor cu baza la sol poate calcula localizarea sa exactă, viteza şi direcţia prin extrapolarea semnalelor de la un număr minim de trei sateliţi.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<b>2 Ochirea</b><br />
Pe un sistemF-15E, datele de la radar , de la sistemele de ochire şi navigaţie şi de la senzorii de bord ai avionului sunt trimise la un compiuter central (CC) care procesează informaţiile şi apoi trece în Controlul programării armamentului (Programmabile Armament Control Set-PACS) PACS oferă o soluţie de atac care este transmisă kitu-lui JDAM<br />
<br />
<b>3 Lansarea</b><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC6t8HbA_NPXDkQ9dGCzSUeKUGc2VWetfNmA_uVxnikb-twsfmoS6EKm3lYnCXGihzj0ZfoI77CtDrrKyPX-dKge2_g1Jknzl6RGwKVD01Obc7_2qOlTTRxcmlbuQN1w_1t5ZOCpawOGw/s1600/JDAM-ER-CONOPS-sm.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC6t8HbA_NPXDkQ9dGCzSUeKUGc2VWetfNmA_uVxnikb-twsfmoS6EKm3lYnCXGihzj0ZfoI77CtDrrKyPX-dKge2_g1Jknzl6RGwKVD01Obc7_2qOlTTRxcmlbuQN1w_1t5ZOCpawOGw/s200/JDAM-ER-CONOPS-sm.png" width="200" /></a>În momentul eliberării, JDAM devine activă şi se bazează pentru navigaţie pe propia unitate de control a direcţiei (guidance control unit-GCU) şi pe sistemul de navigaţie inerţială (inerţial navigaţion system-INS). Trei derive de control (a patra fiind staţionară) primesc comenzide la GCU şi direcţionează bomba. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<b>4 Lovitura</b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglurR-07KEE8tpnABIUZs0u0_WQoidmcyRi5lcFKkrKLBowu9umqGaNvAV_5c3gci-9xd3Vcy-FRbwRAu8VgXL7t5trdWwLvtAGs7kRLyBcksD_OPFOOkXO9paj-00Cd-H3xaZuW-xnhw/s1600/ORD_JDAM_Strike_lg.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="158" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglurR-07KEE8tpnABIUZs0u0_WQoidmcyRi5lcFKkrKLBowu9umqGaNvAV_5c3gci-9xd3Vcy-FRbwRAu8VgXL7t5trdWwLvtAGs7kRLyBcksD_OPFOOkXO9paj-00Cd-H3xaZuW-xnhw/s200/ORD_JDAM_Strike_lg.jpg" width="200" /></a></div>
JDAM este o armă de mare precizie, dar dacă se pierde legătura GPS , INS va prelua controlul şi va ghida bomba spre ţintă, dar cu o precizie mai mică.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<b>Producţia de JDAM</b><br />
Producţia la scară mică a JDAM a început în 1995 şi cele 22 de teste efectuate în acel an au arătat că bomba a atins o eroare circulară probabilă (ECP) DE 10,3 m. ECP este o măsură de precizie şi ECP-ul JDAM-mului înseamnă că are 50% şanse de a lovi la 10.3m de ţintă.. Restul de 50% înseamnă că este foarte probabil să lovească foarte aproape de acel cerc cu diametrul 10,3m. Având în vedere că jdam poate zbura până la 24 Km pentru a atinge ţinta, acestă precizie este incredibilă.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS9tD3iKy-wsNRZzZAAWCRbd4WAAfL5AxuheX76sX6RI5xYRcwXt5bqDIOt3Lea7pup9kICpXK4Lztox-hQi1FPDmJlhgKOT826yY6Uqq0WKSu7sb5uV_QAYp0Tl50ykh4SXaJdcyS4JQ/s1600/gbu-31(v)3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS9tD3iKy-wsNRZzZAAWCRbd4WAAfL5AxuheX76sX6RI5xYRcwXt5bqDIOt3Lea7pup9kICpXK4Lztox-hQi1FPDmJlhgKOT826yY6Uqq0WKSu7sb5uV_QAYp0Tl50ykh4SXaJdcyS4JQ/s400/gbu-31(v)3.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="color: red; font-size: x-small;">Un operator manevrează un GBU-31 JDAM pentru a-l monta pe </span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> un aparat <a href="http://aeronavemilitare.blogspot.ro/2013/04/b-1-rockwell.html">B-1</a> în timpul Operaţiunii Iraq Freedom. Bombele de </span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> tipul JDAM au format 80% din muniţia folosită în timpul acestei</span><br />
<span style="color: red; font-size: x-small;"> operaţiuni.</span><br />
În 1997, bombardierul B-2 a devenit primul aparat care a lansat o arma de tip JDAM cînd s-a anunţat că avionul a atins Capacitatea Operativă Iniţială (Initial Operating Capability-IOC ) cu acest timp de armament. Peste doi anii când conflictele din Balcani ai izbucnit pentru ultima dată avioanele B-2 au lansat 650 de bombe JDAM asupra ţintelor din Kosovo ca parte a Operaţiunii Forţelor Aliate.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuY_tCUFP1AL1U8tw6VQocFSW2uU4IOnnUKQ6HtfqaYDKiw9VVB0bd2TOt7f7OlDC4d3ft2hjc2afX9PThZ_1jbjWpsTiSXU43sdQ5x26ReHwCFq5brdeEV7SoDAkVF5kfbqWh5M8qzTw/s1600/b2bombing.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuY_tCUFP1AL1U8tw6VQocFSW2uU4IOnnUKQ6HtfqaYDKiw9VVB0bd2TOt7f7OlDC4d3ft2hjc2afX9PThZ_1jbjWpsTiSXU43sdQ5x26ReHwCFq5brdeEV7SoDAkVF5kfbqWh5M8qzTw/s200/b2bombing.jpg" width="200" /></a>În aceeaşi perioadă, F-18 Hornet a devenit primul avion de vânătoare care a atins capacitatea Operativă Iniţială JDAM.<br />
Când forţele aliate din cadrul Operaţiunii Enduring Freedom conduse de Statele Unite au invadat în 2001 Afganistanul pentru a înlătura conducerea talibană, în primele 10 săptămâni de loviture aeriene au fost lansate aproape jumătate din stocul american de 10.000 de bombe prevăzute cu kituri JDAM. În jur de 18.000 de bombe şi proiectile au fost trase în primele două lun, iar dintre acestea peste un sfert au fost de tipul JDAM. Bombele JDAM şi-au dovedit încă o dată efectul devastator în martie 2003 în operaţiunea Iraq Freedom.<br />
<br />
Transformarea unei bombe obişnuite în una inteligentă<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_rOADKj6k3WdLLglZem-owX0wy-0WNfaHa22DBmA5sjHgvEQRfZbA5DGtDJFxSL_rMFlqtBfL_M_p0B-fzVC5jSzgV8ejtx8ZHkP3X_9wbgomk4PfXRW_Z9qYpOUuljmXsebdyOsF5jY/s1600/images+(2).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="231" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_rOADKj6k3WdLLglZem-owX0wy-0WNfaHa22DBmA5sjHgvEQRfZbA5DGtDJFxSL_rMFlqtBfL_M_p0B-fzVC5jSzgV8ejtx8ZHkP3X_9wbgomk4PfXRW_Z9qYpOUuljmXsebdyOsF5jY/s400/images+(2).jpg" width="400" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-605352720076010832013-05-17T04:29:00.000-07:002013-05-17T04:29:36.309-07:00YF-12 Avionul care a doborât recorduri<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGRybfWylNqiX3hPA86yoDIPX-oRPXzKH4WquAkrtjVw1UQEiU-Y5K2rPJhnZ1KkdvvnVpTyHjfMroNjYL_eg0jctuHEFGKrvKGqMyhE4FQCtzTiUTIBHphx1qaiGWy_afKMcKP_N2Ixs/s1600/800px-YF-12A_left_front_view.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="234" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGRybfWylNqiX3hPA86yoDIPX-oRPXzKH4WquAkrtjVw1UQEiU-Y5K2rPJhnZ1KkdvvnVpTyHjfMroNjYL_eg0jctuHEFGKrvKGqMyhE4FQCtzTiUTIBHphx1qaiGWy_afKMcKP_N2Ixs/s320/800px-YF-12A_left_front_view.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b> </b>În anul 1956, compania Lockheed a înaintat o propunere către USAF pentru un avion de recunoaştere de mare viteză care să zboare la altitudine foarte mare şi care trebuia să înlocuiască aparatul <a href="http://aeronavemilitare.blogspot.ro/2011/12/avionul-lockeed-u-2-dragon-lady.html">U-2 </a>. După desfăşurarea unor studii foarte costisitoare, a fost propus un avion cu aripă în delta cu anvergură mică, alimentat cu combustibil convenţional care era propulsat de două motoare cu reacţie cu postcombustie Pratt & Whitney.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dxq3a_dIWmb3aDsZJgbcvOS1d6wk-ulT2b42XE6tADWatWib_a5n2YWha6VoS5RrBZyXEGtJYmjqZDMt9s53w' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
Denumit şi A-12, prototipul a zburat pentru prima dată în aprilie 1962 şi performanţele sale remarcabile au dus la dezvoltarea a încă patru prototipuri de vânătoare denumite YF-12 (trei YF-12A şi unul YF-12C). Două avioane YF-12A au fost folosite de USAF pe 1 mai 1965 pentru a stabili trei recorduri mondiale şi 6 recorduri internaţionale de clasă. Cel mai important dintre acestea a fost recordul absolut de viteză de 3.331.51 Km/h. Deşi avionul YF-12 nu a intrat niciodată în producţie, din construcţia de bază a acestuia a derivat ulterior avionul de recunoaştere de mare succes SR-71 . Tot SR-71 a fost aparatul care, 10 ani mai târziu, a doborât recordul stabilit de prototipul YF-12. Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-29275636246306340342013-04-05T10:26:00.002-07:002013-04-05T10:28:38.096-07:00Catastrofa de la Ramstein<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzwj19J5JrB9FVi8PVJ3BlxP1PJUwk7OVjL-_-nNeI7SGeTFSXKXFYYrxBSAP69KTuEYor1TBBMMMfUk15AWx7HO_FiZ9ryqDsBA2e9VEHIrBWOGQKkNNbLFryTBu4vLwBu_NqK9t2TIs/s1600/normal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzwj19J5JrB9FVi8PVJ3BlxP1PJUwk7OVjL-_-nNeI7SGeTFSXKXFYYrxBSAP69KTuEYor1TBBMMMfUk15AWx7HO_FiZ9ryqDsBA2e9VEHIrBWOGQKkNNbLFryTBu4vLwBu_NqK9t2TIs/s320/normal.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b>O manevră de acrobaţie aeronautică, prin care piloţii ar fi dorit să impresioneze zeci de mii de spectatori s-a terminat tragic în momentul în care un avion în flăcări a căzut peste mulţime.</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dyAkc0-Qs_4yz_DWCGSKU28z8z9cj9uwJFo8zBljF58YJff38W2C4b5hiaxgnV_LYdyLNvhdUCtmV4O1fD9dw' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<b><br /></b>
<br />
<div style="text-align: right;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnwWbQ7XAAA8MkQoszP2dCf0A05VJXifXZMommjFla78WPKyxzjBDJ9unEIb1yJBuL2k3dDYuLdtFbzmv6TQh1cvb2Ad1jo92KpNeRU_dfhZIa34ZimwSnGxa_roGQJwHXOj6dJa-eROo/s1600/frecce-tricolori.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="132" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnwWbQ7XAAA8MkQoszP2dCf0A05VJXifXZMommjFla78WPKyxzjBDJ9unEIb1yJBuL2k3dDYuLdtFbzmv6TQh1cvb2Ad1jo92KpNeRU_dfhZIa34ZimwSnGxa_roGQJwHXOj6dJa-eROo/s200/frecce-tricolori.jpg" width="200" /></a></div>
<b> </b>Echipa italiană de acrobaţie aeriană "Frecce Tricolori" zburând pe aparatele Aermacchi MB-339PAN, şi-a început demonstraţia în cadrul spectacolului aviatic desfăşurat în 1988 la baza aeriană Ramstein din Germania de Vest. Formaţia de acrobaţie se pregătea să facă o manevră spectaculoasă cunoscută sub denumirea "inimă străpunsă", în care traseele de zbor ale avioanelor, marcate cu fum verde, roşu sau alb, culorile drapelului italian, urmau sa formeze pe cer o mare inimă.<br />
Manevra "inimă străpunsă" a început cu toate cele 10 aparate într-un zbor ascensional vertical, care se desfăcea ulterior la centru înt-un luping pe trei direcţii. Cinci avioane au virat la stânga într-o formaţie formată în <b>V </b>şi patru la dreapta<b> </b>în formaţie de zbor diamant, în timp ce un aparat făcea un luping la 90 de grade pe sub ambele grupuri de avioane înainte de azbura spre linia centrală a inimii.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrYbcTKXha-0Imxn2ex4vGzqFe0AspML64UcSx4aCwX9m6HogruyEYn_Bmhey8yGVFuxOiL7PC14K2T-YbUn44sjb8frMuvCbe1nQFaF8Tx1bJ7TXQFkYGTpVl0sOIx4Qxbs6FeFAr4XY/s1600/images+(6).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrYbcTKXha-0Imxn2ex4vGzqFe0AspML64UcSx4aCwX9m6HogruyEYn_Bmhey8yGVFuxOiL7PC14K2T-YbUn44sjb8frMuvCbe1nQFaF8Tx1bJ7TXQFkYGTpVl0sOIx4Qxbs6FeFAr4XY/s1600/images+(6).jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span style="font-size: xx-small;">În această imagine, întipărită<br />în memoria spectatorilor şi a<br />milioanelor de telespectatori,<br />avionul fără bot , pilotat de<br />Nutarelli, este surprins în ultima<br />parte a zborului în timp ce se<br />îndreaptă spre mulţimea adunată<br />pe pistă</span></b></td></tr>
</tbody></table>
În jurul orei 3:35 din după-amiaza zilei nde 28 august, avionul care zbura singur în cadrul manevrei "inimii străpunse" efectuată de echipa Frecce Tricolori, pilotat de locotenent-colonelul Ivo Naturelli, în vârstă de 38 de ani, se pare că a ajuns la partea de jos a lupingului mai devreme şi puţin cam prea jos. Naturelli a ridicat botul avionului său, aparent în încercarea de a se strecura printre formaţiunea din cinci aparate care se apropiau din dreapta sa, dar a agăţat stabilizatorul vertical şi aripa stângă a aparatului liderului formaţiei, locotenet-colonelului Mario Naldini. Ca urmare Naldini, în vârstă de 41 de ani, s-a ciocnit de camaradul său, căpitanul Giorgio Alessio de 31 de ani. Alessio s-a prăbuşit pe pistă iar Naldini în pădurea care înconjura baza aeriană.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPZ2D2RY4rv4sP0Mh_10zCam6TlM_qQFD-oJ_QLW4FXKTWM6GV6Ng5x8mcZN9_OhaEclLEiETqI4VxKbzLQ3CDiVl1AjxWt0CuBQL0m-l4V7zt-T0aAqvoyJ04UeBrgFKWUZulvO5rNxI/s1600/images+(8).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPZ2D2RY4rv4sP0Mh_10zCam6TlM_qQFD-oJ_QLW4FXKTWM6GV6Ng5x8mcZN9_OhaEclLEiETqI4VxKbzLQ3CDiVl1AjxWt0CuBQL0m-l4V7zt-T0aAqvoyJ04UeBrgFKWUZulvO5rNxI/s1600/images+(8).jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Scenele petrecute pe aeroportul de la Ramstein<br />
au fost urmărite şi greu de crezut peste tot în lume<br />
Şocul care a urmat a fost şi el resimţit la nivel global.</td></tr>
</tbody></table>
Avionul pilotat de Naturelli, dezechilibrat foarte tare din cauza pierderii fuselajului frontal, s-a răsucit şi s-a dat peste cap izbindu-se de sol în imediata apropiere a liniei de spectatori, la aproximativ 450 m de pistă. Aparatul a explodat şi a continuat să se rostogolească spre parcarea aglomerată cu maşini şi zona de picnic, împrăştiind combustibil şi resturi printre spectatorii îngroziţi. Aparatul a avariat un elicopter medical staţionat în zona parcării şi a provocat arsuri grave unui mare număr de spectatori. Alte două avioane MB-339 din cele cinci au fost avariate, dar toate şapte au putut să zboare şi să aterizeze în siguranţă pe aeroportul din apropiere de la Sembach. Şi -au pierdut viaţa 30 de spectatori şi cei trei piloţi, peste 60 de persoane fiind grav accidentate.<br />
Imediat după accident, toate demonstraţiile militare şi de acrobaţie aeriană au fost interzise în Germania Federală din cauza gradului de periculozitate. Investigaţiile au arătat că Naturelli, Naldini şi Alessio aveau 3 800, 3 900 şi respectiv, 1.600 ore de zbor pe avioanele cu reacţie. Dintre toate echipajele de acrobaţie aeriană, "Frecce Tricolori" a folosit cel mai mare număr de avioane într-o singură manevră. De exemplu formaţiunea "Red Arrows" din cadrul RAF foloseşte maximum nouă aparate. Ramstein a fost cel de-al patrulea accident fatal suferit de echipa italiană în zece ani; alte accidente din timpul antrenamentelor şi spectacolelor aeriene au avut loc în 1978, 1979 şi 1981.<br />
USAF din Europa(USAFE) au dat publicităţii raportul investigaţiilor în noiembrie 1988. Cauza, se spune, a fost o eroare umană, o "greşeală" a pilotului avionului care zbura singur, dar raportul nu merge mai departe de concluzii.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
<b><br /></b>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-2951756001814512002013-03-27T13:12:00.002-07:002013-03-27T13:21:26.918-07:00Triunghiul Bermudelor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoSWWTECvHa-_0sUbmA0shqag7oX4dSspM_ZuUqzwxDv5eoRkEGaf7Ml2aIgnB8PReYyj5XUjeO8LtItHT1y8vtO8DJnoygGBE4B1e-qfZLnIaWaLbTPpKOuFSf5Yb9-KPn2VEZezGVQs/s1600/flight19.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="306" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoSWWTECvHa-_0sUbmA0shqag7oX4dSspM_ZuUqzwxDv5eoRkEGaf7Ml2aIgnB8PReYyj5XUjeO8LtItHT1y8vtO8DJnoygGBE4B1e-qfZLnIaWaLbTPpKOuFSf5Yb9-KPn2VEZezGVQs/s400/flight19.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<b>Triunghiul Bermudelor a uimit, cercetătorii şi pe cei care investighează zona. Au existat zeci de rapoarte care menţionau vapoare dispărute fără urmă şi numeroase avioane militare şi civile ce s-au prăbuşit din cauze necunoscute, ascunse în acest triunghi misterios.</b><br />
<b> </b>În octombrie 1492, în timpul faimosului său voiaj, Cristofor Columb şi câţiva membri ai echipajului de pe Santa Maria au văzut o "flacără mare" pe cer; ei au mai observat şi nişte lumini misterioase, iar echipajul a avut parte şi de turbulenţe magnetice. Aşa au început 500 de ani de observaţii şi dispariţii misterioase, care au dus la naşterea legendei despre temutul Triunghi al Bermudelor.<br />
<br />
<b>Dispariţia Zborului19 (Flight 19)</b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyCOzjPVBt9-8W3ggIlMV6jUtRS2l_4VIqEMOIyAd0mMRDEd7v2Af39pMOmEfyYS0L-CjkA1B_vBNrNF-kIwk9L_R6EBPDSZx5mFt5ncEVWcWmqhyDJibo13fFllI6QK7Dl8MWAKbGfnY/s1600/flight19+(1).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyCOzjPVBt9-8W3ggIlMV6jUtRS2l_4VIqEMOIyAd0mMRDEd7v2Af39pMOmEfyYS0L-CjkA1B_vBNrNF-kIwk9L_R6EBPDSZx5mFt5ncEVWcWmqhyDJibo13fFllI6QK7Dl8MWAKbGfnY/s320/flight19+(1).jpg" width="245" /></a></div>
Locotenentul Charles Taylor, din cadrul US Navy, a pornit cu alte patru echipaje de pe avioanele TBM Avenger într-un zbor de antrenament, decolând de la baza Fort Lauderdale, Florida, pe 5 decembrie 1945. Elevii nu aveau experienţă, dar nu se anticipaseră probleme în ceea ce părea să fie o zi senină. Cu toate acestea, era ultima zi în care locotenentul Taylor sau elevii săi aveau să fie văzuţi. Bombardierele masive din cadrul <i>Flight 19 </i>s-au îndreptat spre est, deasupra Atlanticului, dar la ora 15:40 a fost clar că se întâmplase ceva. S-a primit un mesaj din partea lui Taylor, care spunea că busolele sunt defecte şi că încearcă să ajungă la Fort Laurderdale. După această transmisie, radioul său a încetat brusc să mai transmită. Un avion care efectua un alt exerciţiu a încercat să îl direcţioneze spre bază orientându-se după soare. Cu toate acestea Taylor nu putea vedea soarele, deşi era o zi senină. După aproximativ o oră de la ultimul mesaj recepţionat, au fost recepţionate o serie de mesaje ciudate: "Se pare că am pierdut ruta de zbor...Nu vedem uscatul...NE-am rătăcit.Nu suntem siguri de poziţia noastră...totul fincţionează prost, ciudat...nici marea nu este aşa cum trebuie să fie." Ultimul mesaj clar transmis de <i>Flight 19 </i>a fost primit la 17:15 când o voce deznădăjduită a spus: Zburăm spre vest, până când ajungem la mal sau rămânem fără combustibil". Deşi s-a mai recepţionat o transmisie "FT,FT" pe acelaşi canal, câteva ore mai târziu, nu se mai ştia nimic despre <i>Flight 19</i>. Apropiindu-se noaptea, în unitate creştea tensiunea, la Fort Lauderdale comandându-se o operaţiune de căutare şi salvare<i>. </i>Pentru a căuta avioanele dispărute a fost trimis un hidroavion Mariner, cu un echipaj format din 13 oameni. Cu toate acestea şi acest aparat a dispărut şi de atunci nu s-a mai auzit nimic de el<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJbR8DYeH6hyphenhyphenEVTSVjRkut-aSJ9eaGpYcfv-6Ripmgtck9U-BLdjulsmoPqIIny-xKfsqVhU9QVM0-2aB9BknEnNgDcrbhXxOLxvlPDeG4KAUZYKV9AaUIm3Gv40yhGwq73SrrhvTIEco/s1600/desc%C4%83rcare.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="121" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJbR8DYeH6hyphenhyphenEVTSVjRkut-aSJ9eaGpYcfv-6Ripmgtck9U-BLdjulsmoPqIIny-xKfsqVhU9QVM0-2aB9BknEnNgDcrbhXxOLxvlPDeG4KAUZYKV9AaUIm3Gv40yhGwq73SrrhvTIEco/s320/desc%C4%83rcare.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span style="color: red;"><span style="font-size: xx-small;">Un avion Martin Mariner, asemănător cu cel din imagine ,a disparut<br />în timp ce căuta aparatele din cadrul Flight 19.</span><span style="font-size: xx-small;"> </span></span></b></td></tr>
</tbody></table>
Denumirea de Triunghiul Bermudelor nu a fost folosită până în 1964, când un ziarist a folosit această expresie pentru prima dată. Şi alţi autori au început să investigheze fenomenul şi în 10 ani, Triunghiul Bermudelor a devenit cunoscut în întreaga lume. Mai mult, zona dispariţiilor misterioase a crescut de la un triunghi la un poligon cu o suprafaţă de patru ori mai mare.<br />
Pe măsură ce studiile continuau, lista avioanelor şi a navelor dispărute creătea. Au ieşit la lumină şi rapoarte privind dispariţiile misterioase de dinainte de <i>Flight 19.</i> Charles Lindbergh a observat o perturbare magnetică semnificativâ, în timp ce zbura deasupra acestei zone cu avionul său.<i>Spirit of St. Louis, </i>şi numeroase aparate militare, inclusiv un USAF B-24 şi un Navy P5M, au înregistrat anomalii grave ale instrumentelor de bord.<br />
Un DC-3 a dispărut în timpul unui zbor din Florida, în 1947; avionul Avro Tudor IV Star Tiger , aparţinând British South American Airways (BSAA), a dispărut în timp ce se apropia de Isulele Bermude, în 1948, aşa cum s-s întâmplat şi cu Star Ariel la scurt timp după decolarea din Bermuda spre Jamaica, în 1949.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIVWcdFtV1nRVFgFanWLEijlZo7IdJuaWCpNI8GIMm0xteZnHSDZ3ghgVPQJ0etQzQ-uh-xcI8KqYGDAPDVree3SqANb6l8tw-pToGovotYlkvD9kf7ughV246J4iI8Rnse8bDPRCMDwo/s1600/bermuda2_i000117.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="230" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIVWcdFtV1nRVFgFanWLEijlZo7IdJuaWCpNI8GIMm0xteZnHSDZ3ghgVPQJ0etQzQ-uh-xcI8KqYGDAPDVree3SqANb6l8tw-pToGovotYlkvD9kf7ughV246J4iI8Rnse8bDPRCMDwo/s400/bermuda2_i000117.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: red; font-size: x-small;">Star Tiger şi Star Ariel cele două avioane Avro Tudor <br /> aparţinând BSAA s-au pierdut la 18 luni unul de altul.<br />Deşi soarta lor exactă este un mister s-a stabilit că o eroare de construcţie ar fi putut produce prăbuşirile.</span></td></tr>
</tbody></table>
Un DC-47 Globemaster s-a pierdut în 1950; în 1960, un zbor format din cinci F-100 Super Sabres a intrat într-un nor şi numai patru au ieşit; două cisterne aeriene KC-135A şi un Douglas C-133 Cargomaster au dispărut în 1963; toate aceste aeronave sau evaporat în Triunghi.<br />
<br />
<b>Explicaţii posibile</b><br />
Ce se întâmplă în Triunghiul Bermudelor? Cum de, în această zonă mică, au dispărut vapoare, avioane şi chiar un submarin aparţinând US Navy? Ideile vehiculate pornesc de la cele obişnuite, până la unele care sunt de domeniul fantasticului.<br />
Sunt considerate responsabile şi fenomenele naturale. Zona este cunoscută pentru furtunile şi uraganele extrem de violente. Sunt cunoscute coloanele de apă care se ridică din mare şi care pot reprezenta o barieră de netrecut pentru vapoare şi chiar avioanele care zboară la joasă altitudine.<br />
Cercetările recente au sugerat că mişcările violente ale mării creează turbulenţe magnetice şi fac să se ridice în aer nori care modifică rapid condiţiile meteo locale. Există şi unele dovezi că zona suferă din cauza unor perturbări magnetice şi gravitaţionale neobişnuite, dar acest lucru se întâmplă şi în alte locuri din lume.<br />
Studiul mai atent al mai multor incidente au ca rezultat explicaţii dintre cele mai lumeşti. <i>Flight 19</i>, de exemplu, avea un număr de piloţi fără experienţă, iar hidroavionul Mariner care a plecat în cătarea lui a zburat direct în mijlocul furtunii.<br />
Indiferent de explicaţiile care încearcă să determine ceea ce se întâmplă, se pare că există un magnet invizibil care atrage atenţia oamenilor către această parte a Atlanticului. Deşi cei care supraveghează Triunghiul pot admite că 95% din incidente pot fi explicate normal dupa mici investigaţii, ei admit că 5% sunt lucruri care nu au explicaţie. Se pare că în ultimul timp, Triunghiul Bermudelor se odihneşte, dar, imediat ce va dispărea un nou avion sau vapor, interesul pentru această zonă va fi stârnit din nou.<br />
<div style="text-align: right;">
</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-75882503657013449632013-03-18T11:31:00.000-07:002013-03-27T10:05:20.757-07:00Rachetele cu dirijare activă spre ţintă<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvS4oerCHsGzSx8JfqDi0JD5O2SKUO1TTj3q_NJyX1hmRgXMe0650bQJVxCRYXsIRMJoNumIwBdm9rHsQ3GLqQ1UuaZW5wKnvZ2bscwMKgAo_5BN7m4kW6bwA9SWgnQipT8F2REGWqgy8/s1600/aim-54a-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvS4oerCHsGzSx8JfqDi0JD5O2SKUO1TTj3q_NJyX1hmRgXMe0650bQJVxCRYXsIRMJoNumIwBdm9rHsQ3GLqQ1UuaZW5wKnvZ2bscwMKgAo_5BN7m4kW6bwA9SWgnQipT8F2REGWqgy8/s400/aim-54a-1.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b>AIM -54 Phoenix</b></td></tr>
</tbody></table>
<br />
Cea mai sofisticată rachetă transportă propiul radar, independent de radarul avionului de lansare. Primele rachete active aveau tendinţa de a fi mari, aşa cum a fost varianta AIM-54 Phoenix folosită la început de US Navy. Ea a fost proiectată pentru a opera la distanţele care depăşesc 160 Km. După ce a fost executată detectarea de către aparatul care lansează racheta, ea este lansată în diricţia generală a ţintei, folosind fie navigaţia inerţială, fie primind ghidaj la jumătatea zborului de la sistemul avionului. Pentru faza terminală a interceptării, radarul rachetei preia controlul zborului. Sistemele mai noi cu radare active sunt mult mai versatile, rachetele aer-aer avansate cu rază medie de acţiune AIM-120 AMRAAM (<i>Advanced Mediu-Range Air -to-Air Missile)</i><br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgym5uZZj-ouaJ-mm9gBWNt25QLZTuShBuDgG-Vs7aSfvX3lGUtaf3lnHAl5h8Ozr64-AZXQojs63CFJeBljNEjIhrIUFPVEFhCVdmJfWO7781U1KfGecXHnt6acUKKnF3W03xlVHouX1w/s1600/images+(3).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="156" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgym5uZZj-ouaJ-mm9gBWNt25QLZTuShBuDgG-Vs7aSfvX3lGUtaf3lnHAl5h8Ozr64-AZXQojs63CFJeBljNEjIhrIUFPVEFhCVdmJfWO7781U1KfGecXHnt6acUKKnF3W03xlVHouX1w/s200/images+(3).jpg" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="text-align: start;"><span style="font-size: small;"><b>AIM-120 AMRAAM montate pe aripile unui avion</b></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<i>(în imagine, montate pe grinzile din interior) </i>având capacităţile de autonomie ale rachetelor mult mai mari Phoenix, păstrând însă viteza şi agilitatea într-o luptă aeriană. Tehnicile de utilizare contunuă şi ele să se dezvolte. În 2009, două avioane Eurofighter Tzphoon au reuşit să angajeze cu succes o ţintă cu rachete AMRAAM, având radarele avioanelor oprite; ghidarea afost asigurată de un al doilea aparat. În viitor, vor putea fi folosiţi sateliţi GPS pentru a asigura ghidarea spre ţintă.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-3809800927053121212013-03-18T03:14:00.000-07:002013-03-18T03:14:26.496-07:00Rachetele cu radar semiactiv<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8qI1cRxY-DbsDbJnbjgMDweB83Uz9CMuxLJpXsmVgQuSc4bY7SFZssilB6jio6TY41NjJunm7tr0KD8l06HXCvcORuh0sQYeNcqxp1q54yJrW8zDkQK543vHlEAqfBsRPXuiApWmhitg/s1600/aim7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8qI1cRxY-DbsDbJnbjgMDweB83Uz9CMuxLJpXsmVgQuSc4bY7SFZssilB6jio6TY41NjJunm7tr0KD8l06HXCvcORuh0sQYeNcqxp1q54yJrW8zDkQK543vHlEAqfBsRPXuiApWmhitg/s400/aim7.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
Luptele desfăşurate la distanţe mai mari sunt în mod normal teritoriul armelor cu radar semiactiv SARH (Semi-Active Radar-Homing), de tipul AIM-7 Sparrow care a fost standardul occidental vreme de peste 40 de ani. Rachetele cu radar semiactiv au nevoie ca ţinta să fie luminată de radarul avionului care o lansează. Refexiile radar de la ţintă sunt detectate de un senzor aflat în botul rachetei, care apoi direcţionează arma spre sursa reflexiei. Dezavantajul acestui sistem este că avionul care face lansarea trebuie să rămână îndreptat spre ţintă pentru a o lumina după lansarea rachetei. Acest lucru nu este o problemă în modul de luptă dincolo de câmpul vizual -BVR (Beyond Visual Range) deoarece avionul care lansează nu se apropie prea mult de ţintă. Însă într-o luptă desfălurată la mică distanţă, este dificil pentru aparatul care lansează să lumineze continuu ţinta. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiriaW8t72Xnx5NvWCjULxTDXZ9-f5bUKSqk1yLpj7sesfCW35eoTmJagWmNc71tN7ygUOa3D0zhKbyU8wNOThheCs3MCIkWqgQOxbZvJFznCQvHX-azF8zuvw4srGgnVgqi4UX9sWT8IM/s1600/AIM-4E_Falcon.png" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="89" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiriaW8t72Xnx5NvWCjULxTDXZ9-f5bUKSqk1yLpj7sesfCW35eoTmJagWmNc71tN7ygUOa3D0zhKbyU8wNOThheCs3MCIkWqgQOxbZvJFznCQvHX-azF8zuvw4srGgnVgqi4UX9sWT8IM/s320/AIM-4E_Falcon.png" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small; text-align: start;"><b>AIM-4 Falcon</b></span></td></tr>
</tbody></table>
Rachetele SHAR au fost în serviciu cam tot atât timp ca şi cele cu detecţie termică. Drept dovadă, prima rachetă americană aer-aer operaţională AIM-4 Falcon, a fost produsă atât în variante cu radar cât şi cu detecţie termică. De la acel moment americanii au separat cele două tipuri de rachete , preferând rachetele cu infraroşii pentru mică distanţă şi cele cu radar pentru luptele la distanşe medii. În schimb rachetele sovietice au fost produse aproape în mod invariabil cu ambele tipuri de sisteme de ghidare instalate pe aceeaşi rachetă. <br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-43764219136763222652013-03-17T12:11:00.001-07:002013-03-17T12:14:09.886-07:00Rachetele cu sistem de detectare a căldurii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUz25mkJ55DimPvT1nFH-zhL3lGOMCgn7JAVQ2btqT1myTV79YoJgvuUeiFsMvFY2VSFjEQ_ZjrqYdLIpahU5kH5bMmgcJG4uYLNpK2pzFib3y8Q07xIJQY7r-GVRqc1GxPLGE0wIl91M/s1600/aim_9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="261" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUz25mkJ55DimPvT1nFH-zhL3lGOMCgn7JAVQ2btqT1myTV79YoJgvuUeiFsMvFY2VSFjEQ_ZjrqYdLIpahU5kH5bMmgcJG4uYLNpK2pzFib3y8Q07xIJQY7r-GVRqc1GxPLGE0wIl91M/s400/aim_9.jpg" width="400" /></a></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitvVI2HEiRFNA5N8gB9cuhRaOV4bycaz2XZ__beN8DYg0USYgioykaq84uhyJeccJcjgs1B3rmi3diM1zfBNdbm6yGKUXZS2-MJ_h8Zt287xuUFv2frJJ9fI0rkeKq2onB-QXtyrUNKP0/s1600/shafrir2.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitvVI2HEiRFNA5N8gB9cuhRaOV4bycaz2XZ__beN8DYg0USYgioykaq84uhyJeccJcjgs1B3rmi3diM1zfBNdbm6yGKUXZS2-MJ_h8Zt287xuUFv2frJJ9fI0rkeKq2onB-QXtyrUNKP0/s1600/shafrir2.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a> <br />
La scurt timp după război, statele care aveau flote importante de avioane au început programe de dezvoltare a rachetelor ghidate cu adevărat. Au fost testate mai multe sisteme de ghidare, inclusiv ghidarea cu ajutorul fasciculului radio sau radar, ghidarea prin comandă radio şi ghidarea optică, dar din anii 1950, au fost folosite trei metode principale. Pentru acţiunile desfăşurate la distanţă mică, sistemul pe bază de infraroşii a fost mult timp sistemul de bază. Un sistem de detecţie sensibil aflat în vârful unei astfel de rachete se fixează pe căldura generată de avionul ţintă şi rachetă zboară apoi automat spre sursa de căldură.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitvVI2HEiRFNA5N8gB9cuhRaOV4bycaz2XZ__beN8DYg0USYgioykaq84uhyJeccJcjgs1B3rmi3diM1zfBNdbm6yGKUXZS2-MJ_h8Zt287xuUFv2frJJ9fI0rkeKq2onB-QXtyrUNKP0/s1600/shafrir2.png" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="65" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitvVI2HEiRFNA5N8gB9cuhRaOV4bycaz2XZ__beN8DYg0USYgioykaq84uhyJeccJcjgs1B3rmi3diM1zfBNdbm6yGKUXZS2-MJ_h8Zt287xuUFv2frJJ9fI0rkeKq2onB-QXtyrUNKP0/s200/shafrir2.png" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b>Shafrir 2</b> </td></tr>
</tbody></table>
Primele rachete din varianta iniţială AIM-9 Sidewinder şi arma britanică Firestreak puteau ataca numai din spate, sistemele lor electronice primitive fiind capabile să detecteze numai emisiile masive de căldură provocate de dispozitivele de evacuare ale motoarelor cu reacţie ale ţintei. Treptat însă, tehnologia din ce în ce mai performantă a făcut ca sistemele de detecţie să fie mult mai sensibile, iar capacităţile rachetelor s-au îmbunătăţit treptat. Până în anii 1980, rachetele cu sistem de detecţie a căldurii ajunseseră la capacitatea de a prinde o ţintă indiferent de pozitia ei faţă de rachetă, chir şi din unghiul mort de detecţie. În cele mai multe cazuri, un radar folosit la bordul avionului este folosit şi pentru a plasa sistemul de detecţie al rachetei pe ţintă, apoi acesta face singur detectia sursei de căldură. Rachetele de tipul Vympel R-73(AA-11 Archer"), cele israeliene Python IV ţi IV, AIM-123 ASRAAM şi AIM-9X Sidewinder, au devenit extrem de performante în ceea ce priveşte luptele aeriene la mică distanţă, deoarece ele au capacitatea dea urmări tinte în afara unghiului de ochire, care le permite să fie lansate asupra unui avion care trece la 180* faţă de direcţia dată. Israelul pretinde că racheta Python V are şi un mod de blocare pe ţintă după lansare.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6555107185708723929.post-43227968935707350222013-03-15T07:39:00.001-07:002013-03-15T09:27:48.918-07:00Rachetele aer-aer<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5g66F1YFU1rbMw7Fh3cszQnTSaIGKuFPTOraopvURXhyphenhyphen1-LMvXDWsKGEgk4I3pLk-6mRMa8sr9Kc-WuLdhZP4az07hJJ2uuN5Md2nlfEKFEi7Z9N5mh9mbdLzXZdTJgoSEo3Et0GRTus/s1600/a-911-foto.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="115" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5g66F1YFU1rbMw7Fh3cszQnTSaIGKuFPTOraopvURXhyphenhyphen1-LMvXDWsKGEgk4I3pLk-6mRMa8sr9Kc-WuLdhZP4az07hJJ2uuN5Md2nlfEKFEi7Z9N5mh9mbdLzXZdTJgoSEo3Et0GRTus/s400/a-911-foto.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<b>Rachetele aer-aer (denumite pe scurt AAM), sunt principalele arme ale luptelor aeriene moderne. Dimensiunile lor variază de la rachetele mici sol-aer transportate de o persoană modificate pentru a putea fi folosite pentru a conferi elicopterelor o oarecare capacitate de autoapărare, până la armele masive care cântăresc o jumătate de tonă şi care sunt capabile să lovească ţinte aflate la peste 160 kmdistanţă faţă de locul de lansare.</b><br />
<br />
<b>Primele rachete</b><br />
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a avut de înfruntat un masiv asalt aerian. În timpul luptelor, aviOanele de vânătoare echipate cu mitraliere sau tunuri trebuiau să zboare la mică distanţă de aparatele inamice, ele devenind astfel ţinte uşoare pentru sutele de mitraliere defensive aflate la bordul bombardierelor USAAF. Luftwaffe a căutat să extindă raza de acţiune a armamentului de pe avioanele de vânătoare şi să conceapă în acelaşi timp arme mult mai distructive. S-au folosit numeroase metode, inclusiv tunuri mai mari sau mortiere prinse orizontal, dar tot acum a avut loc şi primul experiment cu rachete aer-aer ghidate. Henschel Hs298 era o rachetă cu conbustibil solid, cu două trepte, care cântărea 120 Kg, cu o rază de acţiune de aproximativ 8 Km, ghidată prin comandă radio.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtiHZMmg2loDLTh4vGo7di-YOi42BWDpUr7cz5WXG558XF4y07iFREDv5BGFi1RWSemK9s3GfgIEhdl5qqlY3Aql1mrL6cFI2rbi473Xc1To0eYTdso36wJOpeeeyCRHQfk79UjxQAxjU/s1600/hs298.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtiHZMmg2loDLTh4vGo7di-YOi42BWDpUr7cz5WXG558XF4y07iFREDv5BGFi1RWSemK9s3GfgIEhdl5qqlY3Aql1mrL6cFI2rbi473Xc1To0eYTdso36wJOpeeeyCRHQfk79UjxQAxjU/s200/hs298.jpg" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: xx-small; text-align: start;"><b>Henschel Hs298</b></span></td></tr>
</tbody></table>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgz_Rl-QVMn-1DHaSHKW1LkYFYSPve-TxrcCsbQlKeaEHbK2_Gi6btyoumd09PgDiXoCiMxXd4-89VyYswdryNuzp26pWHq1MrAqKVqywHo6ZfzADKDERCNYdInLxCBYC1UJnbsIu0FRDQ/s1600/images+(2).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="114" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgz_Rl-QVMn-1DHaSHKW1LkYFYSPve-TxrcCsbQlKeaEHbK2_Gi6btyoumd09PgDiXoCiMxXd4-89VyYswdryNuzp26pWHq1MrAqKVqywHo6ZfzADKDERCNYdInLxCBYC1UJnbsIu0FRDQ/s200/images+(2).jpg" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: xx-small; text-align: start;"><b>Ruhrstahl X-4 </b></span></td></tr>
</tbody></table>
Racheta Ruhrstahl X-4 avea o mărime de două ori mai mică, zbura 5Km şi era ghidată prinfir. Nici una dintre ele nu a fost uşor de utilizat şi ele nu au ajuns pe câmpul de luptă.<br />
Mult mai eficiente au fost rachetele fără ghidaj de tipul R4M. Racheta R4M, avea un diametru de 55 mm cu un focos de 0,5Kg şi era stabilizată în zbor de 8 derive, fiecare dechizându-se la lansare. Principalul avion care transporta rachetele R4M a fost Messerschmitt Me 262, care putea transporta câte 12 rachete sub fiecare aripă, pe grinzi de lemn. Toate puteau fi lansate în mai puţin de 1 secundă şi în mod normal erau trase în două salve de câte 12 . R4M avea o distanţă mximă de zbor de 1,5 Km şi focosul său cu explozibil foarte puternic avea un efect devastator asupra bombardierelor. După încheierea războiului, multe forţe aeriene au folosit rachetele cu derive pliabile pentru a înarma avioanele de interceptare a bombardierelor, cel mai eficient fiind probabil sistemul "Mighty Mouse " utilizat de avioanele de vânătoare din cadrul USAF, inclusiv pe aparatele F-86D Sabre şi F-89 Scorpion. Cea mai elaborată rachetă fără ghiudaj a fost AIR-2 Genie, care purta un focos nuclear şi era destinată să distrugă o întreagă flotă de bombardiere ostile.<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0